Noi maghiarii ar trebui sa ne cerem scuze romanilor si evreilor, urmasilor celor ce au fost masacrati in 1940 si 1944. De multe ori vad ca se evita subiectul prea de limba maghiara, de ce politicienii nu-si cer iertare si in schimb tot amintesc ca pentru ei - politicienii maghiari - anul cenetenarului este asa si pe dincolo. Ar fi culmea sa-i vezi pe nemti ca vin de ziua victoriei, ziua cand s-a terminat al Doilea razboi mondial si spun ca pentru ei e zi de doliu, ca uite au pierdut. Sau sa justifice neleguirile din lagare dand vina pe evrei.
Corect, au exista si replici ale majoritarilor in Ardeal, nici asta nu trebuie uitat sau justificat prin ce au facut maghiarii in 1940 si 1944. Sa amintim doar masacrele de la Nușfalău, Treznea, Ip - aici au fost ajutati soldatii maghiari si de localnici, ceea ce face moartea celor 157 de romani si mai dureroasa, Cerișa, Marca,Brețcu, Mureșenii de Câmpie. Au continuat in 1944 cu masacrele de la Band, Grebeniș, Oroiu, Sărmașu, Tărian, Prundu Bârgăului si Moisei.
Iata deci de ce trebuie sa ne cerem scuze, la fel cum ar trebui sa nu uitam nici de ce s-a intamplat la Targu Mures, in 1990. Sa ne aducem aminte si sa ne gandim mereu cum sa facem sa nu se mai repete. Iar ca sa nu credeti ca tratez romanii altfel decat pe fratii mei maghiri, urmatorul articol va fi despe echivalentul romanesc al celor savarsite de maghiari - reamintesc, atat soldati ai aramatei maghiare cat si localnici - deci vor reveni cu ceau facut romanii maghiarilor, ca represalii in anii aceia!
